27 sept. 2016

O poveste cu ... unt

BY staredespirit No comments


A fost odată ca niciodată o familie formată din 4 membri, respectiv “the woman”, “the man’, “the kid” and “the dog”. După cum bine aţi intuit este vorba de familia mea “ The Simon’s family” ale cărei file de poveste se derulează după cum veţi vedea. 

Alarma ceasului sună de parcă ar vrea să se asigure că trezeşte tot cartierul. Teleghidată, cu ochii căptuşiţi de somn, fac eforturi uriaşe să mă desprind de patul călduţ şi încep rutina zilnică. Nimeresc frigiderul pe bâjbâite şi încep să scot şi să scot şi iar să scot, de parcă aş pregăti micul-dejun pentru un batalion întreg. 

The Dog îmi aplică două limbi pe mână, se gudură puţin, după care începe să zgârie uşa, semn că vrea să simtă firul ierbii. Îi dau drumul în curte. Încep să pregătesc sandvişurile : unul pentru The Kid, două pentru mine şi trei pentru The Man, ca să ne ajungă până după amiază când ne întoarcem acasă.

Baza este întotdeauna aceeaşi : pâine cu unt, pentru că the Simon's family devorează sandvişurile cu unt şi pâine prăjită. Nu-i mai întreb în fiecare zi cu ce vor să fie sandvişul pentru că ştiu, răspunsul este invariabil acelaşi : pâine prăjită cu unt . După aceea urmează restul ingredientelor, în funcţie de ce am prin frigider: somon, carne de curcan, roşii, urdă, avocado, măsline, castraveţi, ardei, salată verde, baby spanac....


Mă pun şi ung cele 12 felii cu unt, când îl aud pe The Dog la uşă, semn că vrea să-şi servească şi el micul-dejun. Se împleticeşte printre picioarele mele, dă fuga la bucătărie şi îşi aşteaptă cuminte porţia. Fiind încă adormită, o felie de pâine cu unt îmi scapă din mână. Contrar legii lui Murphy care spune că atunci când scăpăm o bucată de pâine unsă cu unt aceasta cade cu faţa unsă în jos, ei bine la mine felia a aterizat pe partea neunsă, reuşind astfel să demontez legea.

Brusc, îmi aduc aminte de "regula 5 secunde" a lui The Man, în sensul că alimentele scăpate pe jos pot fi mâncate fără riscuri deosebite pentru sănătate dacă sunt ridicate în 5 secunde.  Nu am apucat însă să clipesc, că The Dog a înşfăcat felia de pâine şi în colţul ei, lingea tacticoasă untul. Apropo, cine vrea un tovarăş canin la masă, il dăruiesc fara niciun regret pe The Dog. Ofer doritorului recompensă ! Glumesc, v-ati dat seama, nu l-aş da pe The Dog nici in ruptul capului sau poate cine ştie ... doar dacă aş face un schimb echitabil. Gata, m-am hotărât ! Anunţ : schimb bichon pe un pachet de unt Kerrygold, asta ca să se inveţe minte şi să nu-mi mai şutească pâinea cu unt.

Concluzia nr. 1: la noi în casă nu funcţionează nici legea lui Murphy, nici  "regula 5 secunde" , însă aflăm că până şi lui The Dog îi place untul.

Concluzia nr. 2:  lui Murphy ăsta tare îi mai plăcea pâinea cu unt de a reuşit să scoată şi o lege. :) Întrebarea care-mi chinuie mintea este câte felii de pâine cu unt a folosit în experimentul lui pentru a-şi demonstra teoria. Îmi dau seama că mintea mea a luat-o razna şi îmi scutur niţel capul (gest pe care îl văd adesea la The Dog), ca şi cum aş vrea să alung gândurile prosteşti. Asta de parcă ar fi posibil ! Să revin, zic !

"Good morning everyone! Let's have some life! " le urez alor mei în timp ce, cu sandvişurile la pachet, ne împrăştiem pe la şcoală, pe la birou, pe şantier...fiecare după câtă carte are. 
The Simon's family se reuneşte în întregimea ei după amiază la masă în faţa unei fripturi aburinde de curcan întreg cu cartofi . Nu am să scriu reţeta aici , poate cu altă ocazie,  însă ce pot să vă zic este că untul face diferenţa între o friptură fragedă , savuroasă şi una fadă, uscată. Secretul stă în amestecarea untului cu coajă rasă de lămâie, cu cimbru şi rozmarin. Cu ajutorul vârfului de cuţit desprindem uşor pielea curcanului, din loc în loc şi introducem acolo amestecul de unt şi verdeţuri. Cu ce rămâne ungem bine curcanul în interior. Ceva mai bun nu există ! Acum pe bune, cine n-ar mânca nişte cartofi aurii cu unt , alături de o porţie generoasă  de friptură.





   
După cum observaţi, untul are un rol aparte în viaţa familiei mele, de aceea am ales să răspund provocării lansate de cei de la  Kerrygold al căror unt îl poţi întinde pe pâine la 5 minute după ce l-ai scos din frigider şi care îţi aduce aminte de untul de casă, pe care-l consumai în copilărie.  Untul este cel care dă savoare oricărei fripturi, este cel care dă aromă neapetisantelor legume, făcându-l şi pe The Kid să le mănânce, untul este unul din ingredientele principale pe care le folosesc la gătit.  

Ce mai devorează The Simon's family? Lista reţetelor cu unt este lungă, dar le fac alor mei în mod curent  pulpiţe rumenite la cuptor cu sos de şofran şi unt, legume trase în unt, şalău în sos de unt cu lămâie şi rozmarin sau vreo prăjitură super gustoasă Albă ca Zăpada a cărei cremă se face evident, cu unt. Când avem poftă de ceva dulce şi nu avem nimic prin casă, pun şi fac rapid o pâine cu seminţe la maşina de făcut pâine şi aşa fierbinte cum este, o ungem cu unt şi miere de albine.





 Să vă mai zic că acum când scriu îmi plouă deja în gură cu gândul la nişte fursecuri fragede cu unt şi nucă ?



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu