Pașaport... cu nervi

  Ne-am hotărât să plecăm câteva zile în Bulgaria, doar trei din cei șase membri ai familiei (ceilalți trei, adică patrupedele, rămân acasă). Nu am mai ieșit din țară cu copilul, așa că nu mi-am pus întrebarea dacă îi trebuie pașaport sau nu. De fapt, mergeam pe o logică simplă: dacă adulții au nevoie de carte de identitate pentru a călători în afară, atunci copilului i-ar trebui doar certificatul de naștere. 

  Ei bine, logica mea a dat rateu de data asta, pentru că de abia acum aflu ( de parcă trăiesc Sub Pământ S.R.L.) că îi trebuie pașaport. 

  M-am informat la Serviciul  Pașapoarte din localitate de ce acte am nevoie pentru a intra în posesia unui pașaport pentru copii sub 14 ani, așa am aflat că îmi trebuie: 

- certificatul de naștere al minorului,în original; 

  

- cărțile de identitate ale părintilor, aflate în termen de valabilitate, în original ; 

  

- pașaportul anterior al minorului, dacă acesta există.  

  

- taxa de pașaport de 258 lei (care include contravaloarea pașaportului și taxa serviciului prestat) pe care am plătit-o la Trezoreria Municipiului.   

  

  De plata taxei am scăpat relativ ușor, fără durere de cap pentru mine, pentru că l-am trimis pe soț să se descurce. Am stabilit cu el să ia copilul din dotare, să vina cu toate actele pregătite și să ne întâlnim la sediul Serviciului Pașapoarte, când ies eu de la serviciu. 

  Ajung mai repede decât ei, observ pe holuri în jur de 14 persoane, cu copii cu tot și întreb o doamnă dacă știe cine este ultima persoană la rând.  

  

  Mi-a clipocit de câteva ori din ochi și mi-a răspuns "haa, stați că nu-i așa de simplu". Mă uit ușor nedumerită și contrariată la dumneai, însă nu apuc să silabisesc ceva că îmi zice "aveți bilet de ordine?" 

 -Bilet de ce ? o întreb eu. 

 -Bilet de ordine, trebuie luat dis de dimineață de la ghișeu, întrebați-o pe doamna care acum stă degeaba și face sudoku  probabil sau ce  .. .. %&*@#  mă-sii face. 

 - Hopa, cineva are nervii întinși la maxim, îmi zic în gând în timp ce mă îndreptam spre ghișeul cu pricina. 

- Doamnă, am toate actele pregătite, copilul vine în 5 minute, îmi puteți da un bon de ordine, întreb eu politicos. 

 - Nu pot să va ajut, îmi răspunde doamna, cu amabilitate. Bonurile nu se dau de pe o zi pe alta, trebuie să veniți mâine dimineață pe la 7 să va păstrați rând, că la 8.30 se deschide ghișeul și este musai să fiți în primii 100 că doar atâtea bonuri se eliberează pe zi. La ora stabilită pe bon veniți cu copilul, depuneți actele și vi se zice când să veniti să ridicați pașaportul. 

-Aaa, ce simplu, îi zic, înțelegând ce anume a provocat seria de înjurături a doamnei de pe hol, la care am mai adăugat si eu câteva, dar in gând.

Aventura pașaportului continuă, mâine mă duc să obțin mult râvnitul bilet de ordine.