Nicăieri nu-i mai bine ca acasă !

Ce bine este acasă ! îmi zic de fiecare dată când intru în curte. Când păşesc înăuntru, cei trei căţei sunt atât de bucuroşi să mă vadă de parcă m-au aşteptat o viaţă întreagă. Atunci am certitudinea că nu există alt loc în lume în care să mă simt atât de bine, un loc care să mă facă atât de fericită, de împlinită.

Uneori mă simt vinovată că nu am la mine câte un os pentru fiecare, însă dacă se întâmplă să vin de la cumpărături, sigur se capătă cu câte o bucată de cabanos, de crenvurşti sau vreo felie de salam. 

Îmi place la nebunie când sunt întâmpinată astfel , aşa că uit repede de problemele de la birou, las grijile deoparte şi iniţiez câteva jocuri, urmate bineînţeles de câte o mică recompensă pentru fiecare. Joaca cu căţeii este plăcerea mea de zi cu zi.

        

Cei doi maidanezi continuă să se joace şi în lipsa mea, însă bichonul se ţine scai după mine, cu speranţa că va mai avea parte de o partidă de drăgălăşit şi în casă, lucru care de altfel se şi întâmplă.

Îmi fac repede o salată, o cafea cu lapte sau un ceai pe care îmi place să le savurez în tihnă in curte, în aşteptarea copilului. Când se întoarce The Kid de la şcoală, stăm împreună în balansoar şi îmi împărtăşeşte impresiile ei de boboc în clasa I.  Acesta este locul părtaş la poveştile noastre.

Partea ei preferată este atunci când îmi povesteşte ce năzbâtii au făcut colegii ei. Partea mea preferată este atunci când:

- jucăm "Dansează până îngheţi". The Man, adică jumătatea mea,  ne pune muzică şi noi dansăm în cel mai caraghios mod posibil până ce o pune pe pauză. Este foarte distractiv, mai ales că eu rămân în poziţii de-a dreptul hilare. The Kid a învăţat jocul acesta la grădiniţă, dar încă ne mai amuzăm şi acum.

- facem o trupa de muzică . The Man cântă la chitară, The Kid este solistul trupei, iar eu, deşi sună un pic ciudat, cânt la flaut. Bine, cânt doar atunci când nu fac poze, că de cele mai multe ori eu mă transform în fotograful trupei , pentru că asemenea momente trebuie să fie imortalizate. Din peisaj nu lipsesc nici coifurile sau perucile, aşa că distracţia este garantată !

- facem o mulţime de decoruri pentru Crăciun pentru a împodobi cei doi brazi din curte.

- organizăm câte un picnic în curte, facem baloane de săpun, mâncăm ceva bun şi citim poveşti.

- jucăm "Mima" încercând să imităm personaje din desene animate. Acum, nu ca să mă laud, dar dacă tot am adus vorba, îl imit atât de bine pe Garfield, că ai mei îmi zic că mă pot confunda foarte uşor cu personajul. La fel de bine mă descurc şi când îl imit pe Fred. Cum adică care Fred? Fred Flintstone care este căsătorit cu Wilma, fiica lui se numeşte Pebbles (pebbles = pietricele), vecini cu Betty şi Barney Rubble (rubble = pietre sfărâmate, pietriş) şi care locuiesc în Bedrock (bedrock = piatră de bază ). 

Când nu îmi petrec timpul cu cea mică, îmi place să grădinăresc, să mă ocup de trandafirii mei şi de florile din curte. Toate aceste activităţi mă relaxează, mă binedispun, îmi crează o stare de bine, definesc pentru mine noţiunea de "acasă".

Dacă tot am pomenit mai sus de Flintstone, îmi face plăcere să menţionez că am fost provocată de către Stona să va povestesc cum îmi place să-mi petrec timpul acasă. STONA, divizia de retail a Algabeth Stone Group, ce deţine 6 cariere de piatră naturală în întreagă lume şi peste 15 cariere în cooperare exclusivă, cu export în peste 80 de ţări, cu ocazia lansării magazinului online www.stona.ro, are onoarea de a te invita la evenimentul „Zilele Porţilor Deschise” ce se va desfăşura în perioada 13, 14, 15 octombrie la sediul situat în apropiere de Ploieşti. Pentru ziua de vineri, 14 octombrie, au pregatit un moment inedit: invitatul special, Lorand Soares Szasz, va vorbi tuturor despre căi pentru dezvoltarea afacerii.