Joc de cuvinte

BY staredespirit No comments

Azi nu voi face nimic din ce trebuie să fac,
Ci voi face doar ce vreau să fac.

Realitatea, viața, destinul, soarta...nu știu exact cine...oricum,  acel personaj al naibii de tupeist uneori și șugubăț în zilele bune, mi-a făcut o „ploicică” în plină față și m-a trezit din visare, aducându-mi aminte că azi TREBUIE
- Să merg la muncă  și să fiu amabilă chiar și cu cei cărora îmi vine să le sparg nasul, deși nu sunt o fire violentă din fire; 
- Să ajung cu copilul la dentist. Oare de ce nu se face inhalosedare și părinților care sunt uzi de frică, când al lor odor urmează un tratament stomatologic?  
- Să fac cumpărături, din nou, că deja țiuie frigiderul a gol. 
- Să fac curățenie. Pe asta cred că o tai de pe lista, că doar poate suferi amânare. 
  
 Și când mă gândesc că vroiam să fac atâtea...


Pașaport... cu nervi

BY staredespirit No comments

  Ne-am hotărât să plecăm câteva zile în Bulgaria, doar trei din cei șase membri ai familiei (ceilalți trei, adică patrupedele, rămân acasă). Nu am mai ieșit din țară cu copilul, așa că nu mi-am pus întrebarea dacă îi trebuie pașaport sau nu. De fapt, mergeam pe o logică simplă: dacă adulții au nevoie de carte de identitate pentru a călători în afară, atunci copilului i-ar trebui doar certificatul de naștere. 
  Ei bine, logica mea a dat rateu de data asta, pentru că de abia acum aflu ( de parcă trăiesc Sub Pământ S.R.L.) că îi trebuie pașaport. 


  M-am informat la Serviciul  Pașapoarte din localitate de ce acte am nevoie pentru a intra în posesia unui pașaport pentru copii sub 14 ani, așa am aflat că îmi trebuie: 
- certificatul de naștere al minorului,în original; 
  
- cărțile de identitate ale părintilor, aflate în termen de valabilitate, în original ; 
  
- pașaportul anterior al minorului, dacă acesta există.  
  
- taxa de pașaport de 258 lei (care include contravaloarea pașaportului și taxa serviciului prestat) pe care am plătit-o la Trezoreria Municipiului.   
  
  De plata taxei am scăpat relativ ușor, fără durere de cap pentru mine, pentru că l-am trimis pe soț să se descurce. Am stabilit cu el să ia copilul din dotare, să vina cu toate actele pregătite și să ne întâlnim la sediul Serviciului Pașapoarte, când ies eu de la serviciu. 
  Ajung mai repede decât ei, observ pe holuri în jur de 14 persoane, cu copii cu tot și întreb o doamnă dacă știe cine este ultima persoană la rând.  
  
  Mi-a clipocit de câteva ori din ochi și mi-a răspuns "haa, stați că nu-i așa de simplu". Mă uit ușor nedumerită și contrariată la dumneai, însă nu apuc să silabisesc ceva că îmi zice "aveți bilet de ordine?" 
 -Bilet de ce ? o întreb eu. 
 -Bilet de ordine, trebuie luat dis de dimineață de la ghișeu, întrebați-o pe doamna care acum stă degeaba și face sudoku  probabil sau ce  .. .. %&*@#  mă-sii face. 
 - Hopa, cineva are nervii întinși la maxim, îmi zic în gând în timp ce mă îndreptam spre ghișeul cu pricina. 
- Doamnă, am toate actele pregătite, copilul vine în 5 minute, îmi puteți da un bon de ordine, întreb eu politicos. 
 - Nu pot să va ajut, îmi răspunde doamna, cu amabilitate. Bonurile nu se dau de pe o zi pe alta, trebuie să veniți mâine dimineață pe la 7 să va păstrați rând, că la 8.30 se deschide ghișeul și este musai să fiți în primii 100 că doar atâtea bonuri se eliberează pe zi. La ora stabilită pe bon veniți cu copilul, depuneți actele și vi se zice când să veniti să ridicați pașaportul. 
-Aaa, ce simplu, îi zic, înțelegând ce anume a provocat seria de înjurături a doamnei de pe hol, la care am mai adăugat si eu câteva, dar in gând.

Aventura pașaportului continuă, mâine mă duc să obțin mult râvnitul bilet de ordine.
  
  
  
  
  
  
  



Noul membru al familiei

BY staredespirit No comments

 Zilele trecute l-am surprins pe al meu soț că șușotea cu fiică-mea de 7 ani. Nu mi-am bătut capul să aflu despre ce vorbesc, nu de alta, dar ratam o fază lacrimogenă la un serial turcesc. Ei bine, se pare că tot am ratat-o, pentru că încerc să-mi aduc aminte despre ce anume era vorba, dar nu reușesc. Oare chiar așa de superficială sunt? Îmbătrânesc și încep deja să uit? Nu, asta nu ! Refuz să cred !
   Oricum țin minte că fiică-mea m-a anunțat că în câteva zile voi avea o surpriză.
  Duminică dimineață, la cafea,  al meu îmi zice că trebuie să plece întrucât are o întâlnire cu un client. Nu m-am întristat foarte tare, mai ales că vroiam să mai citesc pe bloguri ce au mai făcut unii și alții, lucru pe care nu pot să-l fac în tihnă când jumătatea mea este acasă. Pe la ora prânzului mă sună să-i zic celei mici să coboare în curte în 5 minute.  Ea, știind despre ce este vorba, nici n-a mai stat pe gânduri, că a și țâșnit-o. În scurt timp aud strigăte de bucurie și chicoteli, mai ceva ca atunci când vine Moș Crăciun. Trag repede ceva pe mine și nu apuc să deschid ușă, că apare fiică-mea cu un bichon în brațe, în vârstă de 5 luni. Deși nu sunt mare iubitoare de animale, de data asta a fost dragoste la prima vedere. 


  Timp de jumătate de oră i-am făcut cunoștință cu fiecare colțisor al casei și am lăsat-o pe Sara, că așa o cheamă pe cățelușă, să exploreze în voie noul ei domiciliu. Având în curte încă doi maidanezi, am zis să-i prezentăm și  tovarășii de joacă. Băiețelul a fost galant, a primit-o destul de bine, a adulmecat-o încetișor, fără să o sperie, însă cealaltă cățelușă, simțind că are o rivală, s-a dovedit a fi destul de agresivă. Și-a primit lecția cu pliciul de muște, pe care i l-am fâlfâit ușor prin față ochilor, că să știe ce o așteaptă dacă o agresează pe Sara.
   Fiică-mea era fericită nevoie mare. A întins pe gazon o păturică și s-a jucat cu Sara ceva timp, până când a zis să pluseze și să mă înduplece să se joace cu cățelul la ea în dormitor.
   În prima fază nu am fost de acord, mai ales că știam că acolo nu ai cum să intri decât dacă faci slalom printre jucării. M-am gândit totuși să profit de ocazie și să fiu de acord, doar dacă își face ordine în cameră. Nu a fost nevoie să-i zic de două ori, că s-a și executat.
   În timpul acesta, noi stăteam pe șezlong și ne bucuram de câteva clipe de liniște. La un momet dat m-am ridicat să văd ce face Sara, însă ia-o de unde nu-i. Da-i căutări printre toți boscheții de gard viu din curte, pe după lemne, pe după copaci... Sara nu era de găsit. Până la urmă am ajuns la concluzia că a fugit prin spațiul (foarte strâmt de altfel) de sub poartă.
   Soțul meu s-a urcat în mașină și a început să o caute prin cartier. A întrebat dacă nu cumva au văzut vreo cățelușa albă, pe toți cei care se încumetau să iasă din casă duminică la prânz pe o temperatură de 38 grade la umbră. În timpul ăsta, mă gândeam cum să-i zic celei mici că a dispărut cățelul. După o oră de căutări, a dat în sfârșit de Sara, care cu limba scoasă de-un cot, se îndrepta amărâtă spre casă.
   Am luat-o acasă, fericiți că în sfârșit ne putem bucura de noul membru al familiei.

  


Voi sunteți adevărații invingători

BY staredespirit No comments

  Jocurile Paralimpice de vară din 2016 sunt cea de-a 15-a ediție a Jocurilor Paralimpice, cea mai importantă competiție multisportivă pentru sportivi cu dizabilitati și primele organizate în America latină.
  Olympus, unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală de lactate, susține pentru a doua oară consecutiv echipa paralimpică română la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, care au loc în perioada 7 – 18 septembrie 2016. 
  Prin intermediul campaniei “Sustinem adevaratii invingatori”, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități.        
  În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată.


  La Jocurile Paralimpice de la Rio, se va lupta pentru câștigarea medaliilor cea mai numeroasă echipă din istoria Comitetului Național Paralimpic, care va intra în competiție la șapte categorii sportive.
  11 atleți români ne vor reprezenta la categorii precum atletism, ciclism, judo pentru nevăzători, para-caiac, para-tir cu arcul, înot și tenis de masă.
România va fi reprezentată :
-  la categoria atletism -  de Florin Cojoc, calificat la probele de săritură în înălțime și săritură în lungime si Florentina Hriscu, calificată la proba disc clasa F44;
-     la categoria ciclism - de Eduard Novak, câștigătorul medaliei de aur (Track) și a celei de argint (Rutier) la Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012;
-    la categoria judo pentru nevazatori – de Alex Bologa,  primul atlet judo în totalitate nevăzător din România;
-      la categoria para-caiac-canoe – de Șerban Iulian și Mihaela Lulea;
-       la categoria para-tir cu arculde Gheorghe Filip;
-       la categoria inot – de Naomi Ciorap si Samuel Ciorap;
-       la categoria tenis de masa – de Dacin Makszin si Bobi Simon .

Ei au dovedit deja că dizabilitatile fizice nu i-au ingenuncheat fără sperantă si nu i-au impiedicat să facă ceea ce-si doresc .
Suntem cu sufletul alaturi de ei si la Jocurile Paralimpice de vară de la Rio de Janeiro si stim că vor demonstra odata in plus ca NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL, CU CONDITIA SA NU RENUNTI.



Vacanța de vară va fi Sandalandala

BY staredespirit No comments



 Fericirea inseamna sa faci si sa ai parte in fiecare
zi de lucrurile care-ti plac, fara sa astepti prea mult.
De asta s-au inventat Zorile.


  Cu deviza aceasta au pornit la drum cei de la Zorile Store, care au dezvoltat o rețea de magazine offline și online care livrează rapid cele mai noi colecții de la branduri precum Puma, Northland Professional, Skechers, Vans, Le Coq Sportif, New Era, Lacoste, Ipanema și multe altele. Online, Zorile Store îți oferă o experiență unică de cumpărare prin vizualizarea tuturor produselor, cu o precizie ce bate realitatea (vezi  pe site detaliile mai bine decât la raft!).
  Zorile Store isi tine publicul aproape cu promoții și concursuri pentru articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii de la producătorii de marcă pe care îi comercializeaza. Astfel s-au născut campanii precum prima campanie cu papuci gratuiți, My Summer Style – prima campanie pe Pinterest din România, campaniile de Black Friday, de Crăciun sau de Sf. Valentin. Și pentru că au vrut să-si cunoasca clientii mai bine și mai direct, din 2014 au deschis cel mai alandala camping din Vama Veche: Sandalandala. Aici, după ce te-ai încălțat tot anul de la ei, te invită să te descalți….de griji!


 Si pentru că și-a obișnuit clientii cu campanii dintre cele mai bune, acum cei de la ZorileStore.ro au mai pregatit o campanie foarte interesantă : cumperi orice produs de pe site până pe 21 august și intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători care vor ajunge la mare în Vama Veche, cu încă 7 prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (3 castigători cu câte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August. Iar cazarea va fi specială, pentru că o să fie la Sandalandala, cel mai cool loc de camping din Vama Veche!



  Nu-i așa că este tentant? Nu te-ai convins incă ?



  Eu, de abia aștept să petrec o vacanță Sandalandala .  Anul acesta m-am decis să fiu mai practică si să iau cu mine doar lucrurile de care am cu adevărat nevoie . Așa că imi trebuie musai o geantă in care să-mi pun cele câteva lucrușoare esențiale pentru vacanță, iar aceasta de pe Zorile Store mi se pare perfectă.



 
 În primul rând, când mă gândesc la o vacanță la mare, încep cu numărul de zile pe care o să le petrec acolo, pentru că așa stabilesc câte haine iau cu mine. Calculul il fac după formula:

număr de tricouri și lenjerie intimă X număr de zile

  Primul articol pe care il pun in bagaj este costumul de baie, apoi loțiunea de protecție solară. Mai adaug două rochițe vaporoase de vara, o pereche de flip flopsi si una de sandale, două perechi de pantaloni scurti, periuța de dinți, pastă de dinți, antiperspirant, parfumul si trusa de machiaj, săpun si vreo două prosoape. Nu uit de telefon, incărcător si aparat foto , ca să imortalizez cele mai frumoase momente.

 Eu nu plec acum, ci pe la sfarsitul lunii august,  așa că dacă am uitat sa pun ceva esențial  in bagaj, mai aveți timp să-mi atrageți atenția.

Pentru tine, femeie pe bune !

BY staredespirit No comments

  Am crescut într-o societate în care am fost asaltată din toate părţile cu informaţii despre ce inseamnă să fii femeie. Insă eu ştiam. Da, ştiam, invaţasem de la cea mai bună dintre ele. Învăţasem de la o #femeiepebune. Spre bucuria mea, fac parte din generaţia care a fost crescută de bunici şi nu de bone filipineze, thailandeze sau orice altă bonă de pe plaiurile mioritice. Bunica mea a fost cea care, cu dragoste si grijă, m-a învaţat multe din lucrurile esenţiale pe care le ştiu astăzi.  Pentru mine era “mam’mare”, stăpâna acelei căsuţe albe cu grădina atât de mare că n-o puteai cuprinde cu privirea, un tărâm magic parcă desprins din poveşti,  unde eu mi-am petrecut copilăria.
  Bunica se trezea la cinci dimineaţa şi se ruga. Se ruga mult. Pentru noi, pentru familie, pentru cei aflaţi în nevoie. Uneori, când nu uita, se ruga şi pentru ea, dar de cele mai multe ori uita de sine. O întrebam cum de este posibil să uiţi de sine. Îmi raspundea  că uitarea de sine intervine atunci când iţi pasă de copii, de nepoţi, de cei dragi, mai mult decât de tine însăţi, să fii lânga ei oricând au nevoie. Uitarea de sine înseamnă să zâmbeşti chiar şi atunci când nu simţi asta, dacă  zâmbetul tău dă putere celor dragi să meargă mai departe, când viaţa îi doboară.
  Datorită ei şi a vorbelor pline de înţelepciune am învăţat lecţia altruismului: nu suntem singuri pe lume şi nu trăim doar pentru noi. Iar dacă altruismul se poate învăţa - şi eu cred că se poate – atunci aceasta se întâmplă mai mult prin puterea exemplului decât din cărţi, iar bunica mi-a fost cel mai bun exemplu.
   Dimineţile copilăriei mele se trezeau in murmurul rugilor ei, căci tare îmi mai plăcea să o ascult. După rugăciune, începea să hrănească animalele din ogradă, să măture prin bătătură, să facă pâinea în cuptor si mâncarea pentru prânz.  Nu mai vorbesc de munca pamântului care şi ea trebuia făcută. N-am auzit-o niciodată să se plângă că îi este greu, pur şi simplu trăia. Trăia cu iubire pentru copii, pentru nepoţi, trăia cu speranţa în suflet, că asemeni copiilor ei, nepoţii vor invăţa carte, vor fi oameni buni, demni, drepţi si frumoşi la suflet. Pentru că ea a fost un asemenea om şi vroia ca şi noi să fim la fel. Cu şi din iubire, a rupt din ea şi a lipit la noi, unde a fost nevoie, a cusut unde trebuia cusut, a îndreptat unde era de îndreptat şi ne-a dat aripi. Nu a contat dacă pentru asta le-a tăiat pe ale ei.
   De la ea am învăţat că uneori suferinţele si neputinţele celor dragi dor mai mult decât cele proprii, pentru că ştia şi lecţia aceasta, pe care ea a primit-o de la viaţă tot fără să se plângă. Mam’mare avea grijă si de bunelu care era paralizat la pat, nu-şi mai putea mişca picioarele.  Îl hrănea, îl spăla, îi povestea ce se mai întâmplă prin sat şi îi citea din biblie, cu o răbdare şi devotament, de care doar ea era capabila. Ba chiar uneori îi mai citea şi glume dintr-un almanah, care mie mi se părea vechi de când lumea.  Iar el îi săruta mâna drept mulţumire. Cu toate aceste greutăţi, ea nu-şi pierduse simţul umorului. Râdea cu o poftă încât molipsea pe toată lumea, nici măcar bunicul care era mai serios din fire, nu-i putea rezista.
   Muncea de dimineaţa până seara si nu se citea oboseala pe chipul ei. Acelaşi program în fiecare zi. Doar duminica se odihnea, zi în care mergea la biserică. Se îmbrăca într-o rochiţă elegantă din catifea sau mătase, cu ciorapi fini şi pantofi cu puţin toc, cu părul prins la spate într-un mic coc. Pentru că mam’mare a mea, în ciuda greutăţilor vieţii si a trecerii timpului, nu-şi pierduse din feminitate. Încă era zveltă, cu talia subţire de parcă nu adusese pe lume patru copii, finuţă, cu atitudine demnă, care impune respect.     Eram fascinată de felul cum se îmbracă, cum era privită de toată lumea şi mândră când mergeam cu ea la biserică. Incă de atunci, din copilărie, mi-am dorit să fiu ca ea. Am întrebat-o cum de este la fel de frumoasă cum o vazusem în fotografiile ei din tinereţe. Mi-a răspuns că orice femeie care nu se teme să fie femeie este frumoasă. De la ea am învăţat că o femeie este frumoasă atâta vreme cât nu se teme să nască, să alăpteze, să treacă prin transformările fizice ce intervin odată cu naşterea, nu se teme să aibă riduri şi păr cărunt. Pentru că aceste femei înţeleg că ce este cu adevărat important, nu este exteriorul, ci ceea ce se află in interiorul lor, în sufletul lor.
   Când se termina slujba, pe drumul de la biserică spre casă, îmi explica pe înţelesul meu, tot ce eu cu mintea mea de copil nu reuşeam să inţeleg din pildele pe care le auzisem de la preot. De la ea am învăţat să fiu un om cu principii şi să nu renunţ la ele pentru nimic, m-a învăţat să cred în mine şi în Dumnezeu şi să am credinţa că lucrurile indiferent de cât de grave ar părea, mai toate au rezolvare. 
   Da, mam’mare a mea, bunica mea, îngerul meu păzitor este acea "femeie pe bune " din viaţa mea, este cea care mi-a arătat prin puterea exemplului personal, prin poveţele ei, prin întreaga ei viaţă, ce înseamnă să fii o femeie adevărată. 
   Care este #femeiapebune din viata ta ? Campania #femeipebune lansată de Lactacyd îndeamnă atât femeile, cât și bărbații, să spună la ce persoană se gândesc atunci când aud de „femeie pe bune” și dacă dau share acelui mesaj, pot câștiga diverse premii.
   



AsusZenWatch - asistentul meu personal in sport

BY staredespirit No comments

 Totul a inceput in ziua in care al meu sot, descoperind si el in sfarsit  Facebook-ul , ma intreaba “noi de ce nu postam poze din vacanta? Toti colegii se lauda cu locurile pe care le-au vizitat “.

  Asa ca, la indemnul acelor membri ai familiei care sufera de vedetism, am postat si eu cateva poze din ultimul concediu. Comentariile fostilor colegi de facultate nu au intarziat sa apara “ ce bine arati, esti mai rotunjoara acum” , “ tu esti, nici nu te-am recunoscut “, “ eh, ce conteaza cateva kg in plus, tu sa fii sanatoasa “…

  Ce a urmat ? Nervi descarcati pe sot, care in incercarea de a drege busuiocul imi zice ”lasa, draga, ca eu te plac si asa grasuta” .Univers prabusit ! Moral la pamant ! Stima de sine zero !

  Am zacut eu cateva zile,  mi-am inecat amarul intr-o sticla de pepsi (light, da !)  am devorat si ultimele pungi de tortilla chips, facand luna borcanul de Sauce Barbeque Smoky Texas, pana mi-am zis:  gata , nu se mai poate, de maine ma apuc de sport. 

  Martor la inceputurile mele in ale sportului, la supliciile prin care am trecut in lupta cu kilogramele si pana sa ajung la forma fizica dorita, mi-a fost Mr. ZenWatch, asa cum imi place mie sa-i zic minunatiei mele de Smartwatch Asus ZenWatch




  Fiind confortabil de purtat oriunde si integrand totodata senzori sofisticati, Mr. ZenWatch mi-a monitorizat activitatea fizica, ajutandu-ma sa-mi recapat si sa-mi mentin un stil de viata sanatos si echilibrat. El fiind si consilerul meu personal pe probleme de sport, a fost alaturi de mine la prima cursa din jurul lacului Ciuperca, lac care avea disponibila o pista recent construita cu o lungime de 2,7 km.  Sa tot alergi, nu !?
  Pe prima suta de metri am alergat atat de tare, ca al meu sot care ma urmarea de pe bancuta, striga la mine " iubitaaa, mai incet, ce te crezi Usain Bolt in varianta feminina ?" De fapt, nici nu mai era nevoie sa-mi zica sa incetinesc, ca picioarele mele deja incepusera sa-mi tremure bezmetic, mai ceva ca piftia neinchegata de la Craciun, un ochi  mi se zbatea ( semn rau, as fi gandit in alte conditii, acum neuronul era in agonie, se scurtcircuitase saracul ) ... nici zambetul cu care pornisem cursa numai era zambet , ci se transformase intr-un ranjet . 
  Ce mai, nimic nu mai functiona, decat asistentul meu personal Mr. ZenWatch isi facea datoria 



  
  Doar el mititelul, cu al lui senzor Bio m-a ajutat, in absolut toate incercarile mele de a-mi depasi conditia fizica,  la cresterea nivelului de relaxare si scaderea nivelului de stres. Ei bine, acest senzor masoara nivelul de relaxare oferind un punctaj usor de inteles (chiar si de catre cineva cu neuronul scurtcircuitat, ca mine) datorita interfetei usor fiendly. In urma acestui punctaj oferit de senzorul bio, ZenWatch imi ofera sfaturi pentru reducerea stresului si cresterea nivelului de relaxare. Senzorul Bio impreuna cu aplicatia ASUS ZenUI Welness imi ofera statistici detaliate dar usor de citit in legatura cu numarul de pasi, durata de purtare a ceasului, ritm cardiac, calorii arse si nivelul de relaxare avut de-a lungul timpului. 
  Este adevarat ca la capitolul relaxare excelez, mai ales ca am incercat sa ma initiez si in tainele yoga, iar cand zic yoga nu ma refer la acele pozitii complicate gen pus piciorul dupa ceafa, ca parca ma si vedeam sunand la descarcerare , cu piciorul imbarligat de dupa gat. Ma refer la pozitii mai simple, usor de executat , gen "scandura"(desi numai scandura nu sunt eu, ci mai degraba butuc, dar aici vorbim de altceva), "postura muntelui", " postura copilului", "postura scaunului", ceva de genul: 


  Citisem eu ca yoga incurajeaza relaxarea și ajuta la niveluri mai scazute de cortizol, hormonul stresului , asa ca l-am pus in functiune pe Mr. ZenWatch si da-i cu yoga, dar la sala de data asta, de trei ori pe saptamana, combinat cu un program de pilates.
  Dupa trei luni de efort sustinut, sportul nu mi se mai pare o corvoada, am reusit sa dau jos cele cateva kilograme in plus, ma simt mai relaxata si cu mintea limpede. Martor imi este Mr.ZenWatch care cu ajutorul aplicatiei  ASUS ZenUI Wellness imi sintetizeaza statisticile si imi prezinta grafice la sfarsitul fiecarei saptamani, oferindu-mi informatii importante pentru reglarea unui stil de viata sanatos.